Aþi vãzut-o, n-aþi vãzut-o,Eu atât vã spun, existã.Când nu râde toatã vremea,E fetiþaCea mai tristã. Mai ales de se întâmplãSã înºire jucãrii,Trebuind sã le adune –Iarãºi? –La sfârºit de zi. Ea e Albã ca ZãpadaTot chemând pitici la masã.Alteori Cenuºãreasa,C-un… Continuă lectura →
Sus în cer pe-un nor de pufªi stãpânã pe vãzduh,Locuieºte-o zânã micã,Firavã ºi subþiricã. Mâini gingaºe ca de floare,Plete galbene de soare,Ochi de peruzea, senini,Pielea albã ca de crini. Din rochiþa ei de floriSe tot scuturã culoriªi se-nºirã peste zareCurcubeie… Continuă lectura →
Obrãjori de mere coapte,Ce-aþi visat voi astã-noapte?Prin nãmeþi cum trece lunaSau cum vã dezmiardã buna? Am visat cã la fereastrãÎmi zâmbea o stea albastrã.Apoi neaua de pe stradãS-a fãcut Om de Zãpadã!ªi-o zânã cât o mãrgeaL-a schimbat în acadea!
Tresãrind scânteie laculªi se leagãnã sub soare;Eu, privindu-l din pãdure,Las aleanul sã mã fureªi ascult de la rãcoarePitpalacul. Din izvoare ºi din gârleApa sunã somnoroasã;Unde soarele pãtrundePrintre ramuri a ei unde,Ea în valuri sperioaseSe azvârle. Cucul cântã, mierle, presuri –Cine… Continuă lectura →
Un pitic atat de micFace baie intr-un ibricSi mai bea putin lapticCa sa nu mai fie micSi mai bea putin ceiutCa sa fie mai dragutSi mai bea si suculetCa sa fie mai istet!
Frumoasã mi-e þara strãveche,Întinsã pe munþi ºi pe vãi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri ºi ageri flãcãi! Frumoasã mi-e þara cea nouã,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grãdina când plouãªi florile când înfloresc.
Soarele ºi ploaiaSe certau mereu:“Nimic nu ar creºteDacã n-aº fi eu!”Of!, mama Naturã,Ca sã îi împacePe-unul, hãt, departe,Pe-altul, mai încoace,I-a lãsat o vreme.Sã vã spun, nu pot,Care fu isprava…Unul arse totCe-avu-n stãpânire,Altul, mai neghiob,Îngropã sub apeO juma’ de glob.Astfel, pricepurã,„Am… Continuă lectura →
© 2025 Nou Născuți —
↑
