Parazitii intestinali sunt exact ceea ce spune numele: organisme unicelulare sau pluricelulare, care paraziteaza tractul intestinal al omului, dar si al animalelor. Pot trai in intregul corp, insa prefera mucoasa peretelui intestinal, care este un excelent mediu de inmultire. Cele mai multe cazuri de infectii parazitare se intalnesc la copii, pentru ca ei se joaca mult afara si nu sunt atat de atenti la igiena ca noi, adultii.

Parazitii pot fi clasificati in doua mari categorii: protozoarele, adica organisme unicelulare (giardia) si helmintii, adica viermisorii (limbrici, oxiuri, tenii, ), care sunt vizibili cu ochiul liber.

Simptomele infectiei parazitare sunt foarte variate, pentru ca depind de tipul parazitului si de partea corpului pe care o paraziteaza. Este vorba de: dureri abdominale, constipatie sau diaree, anemie, anorexie, hemoragie anala, frisoane, tuse, oboseala cronica, ameteala, febra, dureri de cap, balonare, icter, dureri articulare, malnutritie si scadere in greutate, slabiciune, greata, varsaturi, insomnii, crampe musculare. Totusi, cele mai des intalnite simptome sunt cele gastro-intestinale, pentru ca parazitii traiesc cel mai adesea in intestin.

Contaminarea se poate produce foarte usor daca nu avem grija ca cel mic sa urmeze toate regulile de igiena. Parazitii au mai multe stadii de dezvoltare – ou, larva si adult – iar in momentul cand patrund in corp, sunt in prima faza, aceea de ou, motiv pentru care nu ii vedem. Exista mai multe cai prin care pot patrunde in corp: prin alimente, mai ales fructe si legume nespalate, prin apa contaminata, prin lenjerie contaminata, prin mainile murdare.

Prin apa se transmite in special giardia care paraziteaza lacuri, fantani, baltoace si alte surse de apa si nu poate fi distrus nici macar prin fierbere. Este de ajuns sa sara din baltoaca putina apa pe mana copilului. Daca el o duce la gurita, poate fi o sursa de infectare.  De altfel manutele murdare sunt principala sursa a problemei. Unii paraziti provoaca mancarimi in regiunea anala sau inghinala, iar cand copilul se scarpina, ouale ii intra sub unghii si pot fi transmise prin contact direct altui copil care va duce manuta la gura si astfel parazitul va avea o noua gazda. Este de ajuns ca intr-o colectivitate sa fie un singur copil cu paraziti pentru ca toti ceilalti sa fie infectati rapid. Daca vrem sa vindecam complet copilul trebuie sa faca analize si tratament toti cei din colectivitate, altfel infectia poate sa reapara.
O alta sursa a contaminarii poate fi contactul cu un animal nedeparazitat intern.

Cea mai des folosita metoda de diagnosticare este analiza coproparazitologica. Pe scurt, se analizeaza in laborator scaunul copilului pentru a vedea daca el contine urme de paraziti, fie oua, fie indivizi adulti. Insa organismele nu sunt usor de depistat pentru ca un copil infectat nu va elimina oua de paraziti in fiecare zi. De aceea trebuie repetata analiza trei-cinci zile la rand.

Daca analiza confirma existenta unui parazit, se va vedea exact despre ce organism este vorba si medicul va decide care este cel mai potrivit tratament. Poate fi vorba de mebendazol, metronidazol, tiabendazol sau un alt medicament, dar numai medicul poate decide care este cel mai indicat.

Pe langa tratamentul medicamentos se pot incerca si cateva metode naturale de opri dezvoltarea parazitilor :

  • Evita sa-i dai copilului carbohidrati simpli, adica fructe, dulciuri, sucuri, lactate.
  • Pune-i in mancare usturoi crud (daca este destul de mare ca stomacelul lui sa il poata tolera), seminte de dovleac, morcovi.
  • Da-i sa bea multa apa pentru a preveni constipatia si a favoriza eliminarea parazitilor.
  • In acelasi timp trebuie sa consume multe fibre.
  • Da-i un supliment cu vitamina C pentru a-i intari sistemul imunitar.