Nematodele sunt viermi cilindrici, simetrici, alungiti, constituind unul dintre cele mai cuprinzatoare tipuri ale regnului animal. cele mai multe specii de nematode traiesc liber in natura, dar unele au evoluat, devenind paraziti ai plantelor si animalelor, inclusiv ai omului. Nematodele parazitare de importanta medicala pot fi clasificate, in linii mari, in nematode intestinale si nematode tisulare, dar acest sistem de clasificare nu este precis.

Trichineloza se dezvolta dupa ingestia carnii de porc infectate sau a carnii animalelor carnivore care contine chisturi de Trichinella spiralis. Multe infectii sunt usoare sau asimptomatice, dar infectiile masive pot produce enterita severa (infectie severa a intestinului subtire), edem periorbital (umflatura in jurul ochiului), miozita (infectie a muschiului) si (in cazuri rare) deces.

Ciclul biologic si epidemiologie:

Actualmente se cunosc cinci specii de Trichinella ce pot cauza infectii la oameni. Doua specii sunt universal distribuite: Trichinella spiralis, care se gaseste la o mare varietate de animale carnivore si omnivore si trichinella pseudospiralis, care este evidentiata la mamifere si pasari. Trichinella nativa este prezenta in regiunile arctice si infecteaza ursii; Trichinella nelsoni este evidentiata in Africa ecuatoriala, unde este frecventa in randul pradatorilor felini si a curatatorilor cum ar fi hienele si porcii de tufis; Trichinella bitovi este gasita in zonele temperate ale Europei si Asiei de Vest la carnivore, dar nu si la porcii domestici.

Dupa consumul de carne infectata cu trichinella de catre gazda, larvele inchistate sunt eliberate prin digestia acida (actiunea digestiei din stomac) si pepsinica (enzima secretata de stomac). Larva invadeaza mucoasa intestinului subtire si evolueaza rapid in viermi adulti. Dupa o saptamana, femelele elibereaza noi larve, care migreaza, prin intermediul circulatiei sangvine, catre musculatura striata. Larvele tuturor speciilor, cu exceptia Trichinella pseudospiralis, se inchisteaza apoi prin inducerea unei transformari radicale in arhitectura celulei musculare. Desi raspunsurile imune ale organismului gazdei pot ajuta la eliminarea viermilor adulti, ele au un efect scazut asupra larvelor localizate in musculatura.

Cele mai multe trichinoze la om apar in urma ingestiei produselor cu carne de porc infectata, si astfel se pot manifesta in aproape orice loc unde se consuma carne de porc domestic sau salbatic. Trichinoza la om poate fi dobandita si din carnea altor animale- carnea de caine in zone din Asia si Africa, carnea de cal in Italia su Franta, carnea de urs sau morsa in regiunile nordice. Desi bovinele (fiind ierbivore) nu sunt in mod normal gazde pentru Trichinella, si carnea de vita a fost implicata in aparitia unor epidemii, cand a fost contaminata sau amestecata cu carne de porc infecata.

Patogenie:

Simptomele clinice ale trichinelozei apar atat la oameni maturi, cat si la copii, datorita valurilor succesive de invazie intestinala a parazitului, migrarii larvare si inchistarii musculare. Majoritatea infectiilor usoare (sub 10 larve pe gramul de masa musculara) sunt asimptomatice, in timp ce infectiile grave (peste 50 de larve pe gram) pot pune viata in pericol. Invazia intestinului de catre un numar mare de paraziti provoaca, ocazional, diaree, in timpul primei saptamani de infectie. Durerea abdominala, constipatia, greata si varsaturile pot fi, de asemenea, accentuate.

Diareea prelungita si brusca a fost observata in trichineloza din zonele arctice, probabil reflectand un raspuns la infectia repetata.

Simptomele datorate migrarii larvare si invaziei musculare incep sa apara in a doua saptamana dupa infectie. Larvele de Trichinella care migreaza, provoaca o reactie marcata de hipersensibilitate locala si sistemica, sau febra. Edemul facial (umflarera fetei) si periorbital (in jurul ochilor) apare adeseori, ca si hemoragiile subconjunctivale.

Cateodata sunt prezente un rash (roseata a pielii) musculo-papular, cefalee, tuse, dispnee (respiratie dificila) sau disfagie (inghitire dificila). Si miocardita (inflamatie a muschiului cardiac), cu tahiaritmii sau insuficienta cardiaca – si, mai putin frecvent, encefalita (inflamatia a crierului) sau pneumonie-se poate dezvolta, fiind cauza cea mai frecventa a decesului si trichineloza.

Dupa debutul inchistarii larvare in muschi, la aproximativ 2-3 saptamani dupa infectie, apar simptome de miozita cu mialgii edem si slabiciune musculara, care se suprapun de obicei cu reactii inflamatorii determinate de larvele care migreaza. Cel mai frecvent sunt afectati muschii extrinseci oculari, maseterii (muschii care misca mandibula), muschii gatului, bicepsii, muschii spinali inferiori si diafagmul, atingand un maxim dupa 3 saptamani de la infectie, simptomele scad treptat in intensitate in timpul unei convalescente prelungite.

Tratament:

Antihelminticele curente sunt insuficiente fata de larvele de Trichinella din muschi. Din fericire, pacientii cu infectii mai usoare se insanatosesc fara complicatii prin repaus la pat, antipiretice (care scad febra) si analgetice (care scad durerea). Glucocorticoizii (hormoni secretati de glanda suprarenala sau medicamente) de tipul prednisolului (1mg/kg zilnic timp de 5 zile) sunt utili pentru miozita severa si miocardita.

Larvele pot fi distruse prin prepararea culinara a carnii de porc, pana cand culoarea acesteia nu mai este rosie, sau prin congelare la -15 grade C timp de 3 saptamani. Totusi, larvele arctice de Trichinella nativa din carnea de urs sau morsa sunt, insa, mult mai rezistente si pot ramane viabile, in ciuda congelarii.

Important este, ca inainte de cosumarea carnii de porc, sa aveti grija de unde o cumparati, sa aiba avizul medicului veterinar si, la copii mici, chiar daca este o carne sanatoasa, sa fie consumata in cantitati mici, si foare bine preparata.