Datorita particularitatilor de distributie a tesuturilor, absorbtia si utilizarea medicamentelor va fi diferita; in primul rand vorbim despre o permeabilitate a membranelor celulare particulara, apoi capacitatea proteinelor plasmatice de a lega si transporta particulele medicamentoase si in ultimul rand distributia cantitatii de fluid la nivelul intregului organism. De asemenea, capacitatea enzimatica hepatica si functia de epurare renala este diferita fata de organismul adult, ceea ce inseamna precautii suplimentare atunci cand administram medicamente copiilor mici. De-a lungul anilor de experienta clinica s-au emis ghiduri care indruma medicii atunci cand prescriu diverse medicamente micutiilor.
In principiu, daca situatia clinica o cere, medicul poate recomanda o gama foarte variata de droguri, chiar daca aparent acestea par foarte puternice si chiar toxice. Mai toate medicamentele adultilor se pot folosi si in terapia pediatrica insa ceea ce ne inspaimanta sunt intoxicatiile prin supradozarea unor substante.
O regula de aur in privinta careia exista un consens mondial este aceea ca aspirina nu se foloseste in tratarea copiilor. Este recunoscut ca produce la cei mici sindromul Reye caracterizat de voma si semne de leziuni progresive ale sistemului nervos central, semne de leziuni hepatice si hipoglicemie. Morfologic exista o vacuolizare grasa progresiva a ficatului si a tubulilor renali, datorita afectarii functiei mitocondriale la nivelul ficatului, rinichiului si creierului, tradusa prin scaderea activitatii enzimelor mitocondriale. Debutul este dominat de voma si ulterior inconstienta care evolueaza progresiv, in 1-3 zile, spre convulsii generalizate si coma. Are multe interdictii la varsta pediatrica.
Grupa farmacologica a antiinflamatoarelor
De altfel, unele din preparatele pentru adulti nu au echivalent si nici indrumare de folosire la copii.
Un alt grup medicamentos potential sever este reprezentat de anti-emetice. Oricat de mult ati dori sa opriti rapid varsaturile copiilor feriti-va de administrarea picaturilor si siropurilor impotriva acestora. Subdozate nu au efect garantat iar greseli in sensul supradozarii se realizeaza cu usurinta. Simptomele unei astfel de intoxicatii sunt remarcabile. De altfel, varsaturile se opresc mai degraba de la sine sau prin repaus digestiv.
Este foarte important sa retineti ca putem face rau nu numai prin substanta activa in sine ci si prin forma de prezentare a medicamentelor. Comprimatele si capsulele nu sunt o varianta fericita pentru cei mici; ei nu le pot inghiti si exista pericolul de aspiratie sau de inecare pur si simplu prin folosirea lor. Intrebati intotdeauna medicul atunci cand va prescrie un astfel de preparat comercial; este permisa uneori dizolvarea comprimatelor pentru a putea fi administrate micutilor.
In privinta antibioticelor, modalitatile de abordare in practica sunt extrem de diferite, de la utilizare frecventa pana la atitudini conservatoare. Unele antibiotice sunt total contraindicate copiilor, in aceasta grupa intrand tetraciclina si cloramfenicolul. Ambele au facut minuni la vremea descoperii lor dar anii de experienta au demnonstrat efecte devastatoare asupra organismului celor mici.
Sfatul cel mai indicat este sa nu administrati medicamente dupa ureche sau prin prisma experientei cunoscutiilor. In cazul copiilor consecintele sunt uneori fatale.