Amigdalele sunt organe pereche, de forma unor migdale, asezata pe partea dreapata si stanga a gatului. Cu ceva timp in urma se credea ca ele nu au niciun rol in organism si de aici a pornit „moda” amigdalectomiei, operatia de indepartare a amigdalelor, care se facea fara a fi neaparata nevoie, dupa modelul „daca tot suntem in spital, sa-i scoatem si amigdalele”. Astazi se stie ca aceste doua organe joaca un rol important in prevenirea si extinderea infectiilor, fiind un fel de filtru in calea bacteriilor si virusurilor.
Amigdalele secreta anticorpi, luptand astfel impotriva infectiilor. Problema este ca in cadrul acestui proces, amigdalele insele se inflameaza uneori, ceea ce inseamna o amigdalita: amigadalele devin rosii, dureroase si colecteaza puroi. Este o boala frecventa la copii, care se vindeca usor si fara complicatii. Pe masura ce cresc, copiii fac amigdalite tot mai rar, pana cand inceteaza complet. Se crede ca odata cu inaintarea in varsta, amigadalele nu mai sunt atat de improtante in asigurarea imunitatii si de aceea nici nu se mai inflameaza.
Problemele cu adevarat grave apar atunci cand amigdalita se cronicizeaza. Vorbim de afectiunea cronica, atunci cand amigdalita dureaza cel putin sase luni si rezista la tratament. Din cauza infectiei de lunga durata sau din cauza infectiilor de scurta durata, dar repetate, amigdalele, stimulate in mod continuu sau repetat sa produca anticorpi, pot sa se mareasca, iar in acest caz vorbim de amigdale hipertrofice.
Amigdalita cronica hipertrofica este o combinatie intre inflamatia cronica si marirea amigdalelor. Simptomele sunt usor de banuit: dureri in gat, mai ales cand copilul trebuie sa inghita mancarea, probleme de respiratie, atat in stare de constienta, cat si in somn (sforait, apnee), pofta de mancare scazuta, oboseala, stare generala proasta. Amigdalele mari blocheaza gatul si copilul respira greu, obosind repede, poate chiar se ineaca cu mancarea pentru ca ea nu are loc sa treaca, iar vocea devine usor schimbata.
Diagnosticul este usor de pus de catre medic pentru ca amigdalele se pot vedea. Devin proeminente, uneori atat de proeminente incat se ating una de cealalta, se inrosesc si sunt dureroase la atingere. Important este sa se descopere cauza amigdalitei, pentru ca ea nu este neaparat o boala in sine cat un simptom al unei infectii ce are loc in organism. Medicul trebuie sa identifice agentul patogen si sa prescrie tratamentul potrivit. De cele mai multe ori, in amigdalita cronica este vorba de o bacterie sau un streptococ.
Uneori operatia de indepartare a amigdalelor este singura solutie in amigdalita cronica hipertrofica, pentru ca aceasta tinde sa persiste in ciuda tratamentului. Insa, chiar daca e vorba de o operatie de rutina, decizia nu trebuie luata in pripa. Sa nu uitam ca amigdalectomia este totusi o interventie chirurgicala, este invaziva, necesita anestezie si prezinta anumite riscuri, cel mai important fiind acela al hemoragiei localizata in gat, in timpul sau dupa operatie. Decizia de a realiza interventia trebuie luata de medicul pediatru in colaborare cu ORL-istul, care vor cantari beneficiile si riscurile operatiei. Dar daca amigdalele sunt atat de mari incat impiedica respiratia normala si inghitirea hranei, probabil medicii vor decide ca beneficiile sunt mai mari.
In timpul operatiei, gura copilului este tinuta in pozitie deschisa cu ajutorul unor instrumente speciale, amigdalele sunt apucate si trase catre mijlocul gurii, apoi se taie tesuturile prin care sunt fixate. Sangerarile sunt controlate prin cleme, suturi sau cauterizare. Daca totul merge bine, copilul paraseste spitalul in aceeasi zi sau a doua zi dupa operatie. Un timp, probabil in jur de 14 zile, va avea dureri de gat si urechi, congestie nazala si va inghiti hrana cu greutate. Se pot folosi calmante usoare pentru a alunga durerile. Activitatea normala se va relua treptat dupa ce copilul se odihneste timp de 2-3 zile. Cam la o saptamana se poate intoarce la scoala sau gradinita.