Sindromul de malabsorbtie se refera la pierderea capacitatii intestinului de a absorbi nutrientii din mancarea consumata. Proteinele, grasimile si carbohidratii sunt absorbite la nivelul intestinului subtire.

El absoarbe si aproximativ 80% din cantitatea de lichid consumata zilnic. Insa uneori, din diferite motive, intestinul nu este capabil sa absoarba din macare nutrientii care sunt atat de necesari bunei functionari a organismului nostru. Exista mai multe cauze care pot duce la sindrom de malabsorbtie.
O mica “greseala” in procesul de digestie face ca organismul sa nu mai produca enzimele necesare pentru digerarea alimentelor.
Defecte structurale congenitale sau boli ale pancreasului, colecistului sau ficatului pot altera procesul de digestie
Inflamarea, infectia, ranirea, indepartarea chirurgicala a intestinului subtire sau a unei parti din el poate sa duca la probleme de absorbtie.

Terapia cu radiatii poate sa dauneze mucoasei intestinale, ducand la diaree. Folosirea indelungata a antibioticelor poate sa dauneze bacteriilor care traiesc in mod normal in intestin si au rolul lor in digestie.

Exista mai multe boli care pot duce la sindrom de malabsorbtie. Este vorba de fibroza cistica, pancreatita cronica, intoleranta la lactoza si boala celiaca.

24 din 100.000 de copii se nasc cu sindromul de intestin scurt, o boala congenitala care face ca intestinul subtire sa fie mai scurt decat normal, deci si suprfata care poate absorbi nutrienti este mai mica, ceea ce inseamna ca se va absorbi mai putin din orice aliment consumat. Sindromul de intetsin scurt are o rata mare a mortalitatii.

Printre factorii de risc ai sindromului de malabsorbtie se numara:

  • nasterea prematura
  • cazuri de malabsorbtie sau fibroza cistica in familie
  • folosirea anumitor medicamente, cum este uleiul mineral sau alte laxative
  • calatoriile in alte tari
  • interventiile chirurgicale asupra intestinului
  • consumul de alcool in exces

Daca la copii nu poate fi vorba de consum de alcool, ei sunt cel mai adesea afectati de medicamente si de calatoriile in afara tarii. Organismul lor, mult mai sensibil decat cel al adultilor, poate reactiona ciudat la schimbari sau la influenta unor substante straine.

Simptomele cele mai des intalnite ale malabsorbtiei sunt:

  • Anemia, cu slabiciune si oboseala, datorita lipsei de vitamina B12, fier si acid folic
  • Diareea si steatoreea (prezenta grasimilor in scaun), crampe abdominale, gaze, balonare, datorita absorbtiei scazute de apa si carbohidrati si datorita itritatiilor provocate de acizii grasi neabsorbiti. Diareea exploziva, cu scaune grase si miros greu este destul de comuna.
  • Edemul (retinerea de lichid in tesuturi) datorita absorbtiei scazute de proteine.
  • Malnutritie si scadere in greutate din cauza aportului scazut de carbohidrati, grasimi si proteine. Scaderea in greutate continua in ciuda dietei bogate si variate.
  • Crampe musculature datorita nivelului scazut de vitamina D, calciu si potasiu.
  • Slabiciune musculara, chiar atrofie musculara, din cauza nivelului scazut de proteine.
  • Arsuri, mancarimi si dureri pe pielea din jurul anusului, datorita scaunelor frecvente si diareice.
  • Batai neregulate ale inimii, datorita nivelului scazut de potasiu si alti electoliti.
  • Afectiuni legate de coagularea sangelui datorate lipsei de vitamina K

In plus fata de toate aceste siptome, copiii cu malabsorbtie vor creste mai lent si se vor dezvolta mai incet decat ceilalti, din toate punctele de vedere, lucru normal, avand in vedere ca fiecare nutrient pe care il primeste corpul lor are rolului sau in dezvoltare.

Inlocuirea nutrientilor din mancare cu cei administrati prin medicamente este importanta la cei cu sindrom de malabsorbtie, cu atat mai mult la copii, care au nevoie de vitamine, minerale, proteine si carbohidrati pentru a se dezvolta normal din punct de vedere fizic si neurologic. Cand apar dezechilibre grave ale lichidelor si electrolitiolor este nevoie de spitalizare. Este foarte utila si consultarea unui nutritionist, care sa faca un plan al meselor si alegerea alimentelor celor mai indicate. Atunci cand copilul poate sa manance si are pofta  demancare, dieta trebuie sa fie bogata in carbohidrati, proteine, grasimi, minerale si vitamine. Copilul trebuie sa ia mese mici si dese de-a lungul zilei si sa evite mancarurile si lichidele care provoaca diaree. Trebuie monitorizata alimentatia dar si scaunele cu numarul, culoarea si consistenta lor.

Practic, copilul trebuie supravegheat in permanenta, de catre cineva care cunoaste semnele problemelor grave. La ce trebuie sa fie atent un parinte?

  • Gradul de hidratatre. Daca limba, gura si pielea sunt uscate, setea devine mai mare, urinarile rare si apar ameteli este posbil ca micutul sa fie deshidratat.
  • Pulsul si tensiunea arteriala. Pulsul neregulat si tensiunea mica sunt semne rele.
  • Semnele defiecientei de nutrienti: greata, varsaturi, fisuri la coltul gurii, oboseala, slabiciune, amorteala degetelor,
  • Excesul de lichide
  • Probleme la respiratie

Prognosticul in cazurile de malabsorbtie variaza de la individ la individ si in functie de cauza afectiunii. Simptomele pot sa apara treptat, facand boala greu de diagnosticat, tratamentul poate sa fie lung, complicat si se poate schimba des pentru o mai mare eficacitate. Sunt importante rabdarea si atitudinea pozitiva, dar si monitorizarea permanenta pentru a observa din timp complicatiile.

Un articol din Campania de Informare: „Parinte de nota 10 (zece)”