De pe-o „bunã dimineaþã”
Cu tulpinã de cârcel,
A sãrit un gândãcel
Cu mustãþile de aþã.

Alþi gândaci, mãrunþi ºi roºii,
Care-ºi poartã fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroºii!

Iar pe-un fir de pãpãdie,
Ce se-nalþã, drept, din iarbã,
Suie-un cãrãbuº cu barbã,
În hãinuþã aurie.

Suie, mândru ºi grãbit,
Sã vesteascã-n lumea mare:
– Preacinstitã adunare,
Primãvara a sosit!