Ideea “conceptului continuu” a fost formulatã de psihologul american Jean Liedlof în cartea sa “The Continuum Concept” aparutã în 1975. Jean Liedlof a trãit doi ani ºi jumãtate în Venezuela, între indienii Yequana din jungla primitivã. Cartea aseamanã cultura ºi metodele de creºtere a copiilor din civilizaþiile moderne cu cea a indienilor aflaþi în epoca de piatrã. Autoarea descoperã cã fericirea la aceºti oameni nu este un þel, ci o stare naturalã ºi cautã cauza “fericirii” acestor oameni primitivi, izvorul echilibrului lor psihic.
De ce lipseºte agresiunea, divorþul, delicvenþa, abandonul, persoanele singure ºi nefericite din aceastã comunitate? Jean Liedlof gãseºte explicaþia în modul de creºtere a sugarilor, care satisface nevoile imediate ale omului formate în cursul evoluþiei: indienii poartã tot timpul copiii cu ei, care vãd cum se desfãºoarã viaþa zi de zi, nu-i lasã singuri nici când dorm sau mai ales când plâng dar nu-i aºeazã în centrul atenþiei. Copilul simte cã e ocrotit ºi iubit, e “bine venit”, ºi acest sentiment de siguranþã îl ajutã sã se dezvolte psihic echilibrat ca adult.
Autoarea considerã cã azi predominã intelectul, ºi simþul nostru de a percepe ce este bine pentru noi este estompat ºi nu mai ºtim sã diferenþiem impulsurile reale de cele distorsionate. De milioane de ani, în determinarea a cea ce este bine pentru noi, rolul principal l-a avut instinctul, subconºtientul. Dupã Liedloff, pentru o dezvoltare fizicã, mentalã ºi sentimentalã optimã, omul, începând din perioada de nou-nãscut ºi sugar are nevoie de acele experienþe la care specia umanã s-a adaptat de alungul procesului de evoluþie, care au fost stocate în subconºtient.
Continuumul uman, spune autoarea, se poate defini ca o secvenþã de experienþe care corespund aºteptãrilor ºi tendinþelor speciei umane într-un mediu în care aceste aºteptãri ºi tendinþe s-au dezvoltat. Acesta include ºi comportamentul adecvat ai celorlalþi oameni care fac parte din acest mediu.
Conceptul continuu înseamnã de fapt rãspunsul instinctual, imediat la nevoile ancestrale ale puiului de om, adicã:
– începând de la naºtere contact fizic constant cu mama (sau o altã îngrijitoare din familie dacã este nevoie);
– dormitul cu pãrinþii în acelaº pat, pânã când din proprie voinþã pãrãseºte patul (pe la vârsta de 2 ani);
– supt la “cerere”- suge urmãrind semnalele corpului sãu;
– în permanenþã este purtat în braþe sau altfel, încât sã fie în contact fizic cu cineva, de obicei cu mama ºi îi este permis sã observe (sau sã doarmã sau sã sugã) în timp ce persoana care îl poartã îºi vede de treburile zilnice – pânã când sugarul începe singur sã se târeascã, de obicei pe la vârsta de 6 – 8 luni;
– îngrijitorii îi rãspund imediat la semnalele lui (agitat, plâns), fãrã sã se enerveze, sã-l judece sau sã-i subestimeze nevoile. Pe de altã parte nu se aratã prea îngrijoraþi ºi nu fac sã se simtã mereu în centrul atenþiei; 
– puiul de om simþind cã împlineºte aºteptãrile celor mai în vârstã ºi fiind o persoanã socialã ºi cooperantã, cu puternice instincte de conservare, îºi dã seama cã e bine venit ºi este respectat;
Dacã aceste nevoi sunt îndeplinite (coform conceptului continuu) exact cum le doreºte sau mai târziu, cum creºte, dupã posibilitãþi, copilul va simþi o stare de siguranþã, de mulþumire ºi de bucurie.
În contrast cu cele de mai sus, bebele civilizaþiei moderne, supus obiceiurilor de naºtere ºi de creºtere “artificiale”, de multe ori are urmãtoarele experienþe:
- dupã naºtere, datoritã intervenþiei medicale, este separat brutal de mamã ºi este dus pe secþia de nou-nãscuþi, ca mama sã se odihneascã;
- acasã doarme singur, de multe ori dupã ce a plâns;
- este alãptat dupã orar, ignorând nevoile lui naturale de supt sau e “liniºtit” cu o suzetã;
- este exclus de la activitãþile adulþilor, este izolat în camera copilului, în leagãn sau þarc unde este stimulat inadecvat de jucãrii fãrã viaþã;
- cei care îl îngrijesc de multe ori nu-l iau în seamã, îl descurajeazã sau chiar îl ºi pedepsesc dacã plânge sau în alt mod îºi comunicã nevoile sau rãspund cu îngrijorare excesivã ºi anxietate fãcându-l centrul atenþiei;
- simte cã nu poate îndeplini aºteptãrile îngrijitorilor, cã el este incapabil sã se autoîntreþinã, este de naturã antisocialã ºi nu poate învãþa comportamentul corect doar sub control strict, sub ameninþãri ºi cu ajutorul unor tehnici variate de educare, care îi submineazã procesul de învãþare perfect format;
Numai cã evoluþia nu l-a pregãtit pe puiul de om pentru acest fel de experienþe. Nu înþelege de ce nu i se rãspunde la plânsul disperat de a-i îndeplinii aºteptãrile “înnãscute” ºi i se dezvoltã sentimentul cã el ºi dorinþele lui sunt rele ºi ruºinoase.
Sugarii ai cãror necesitãþi sunt îndeplinite conform conceptului “continuu” din perioada timpurie de sugar mic (þinut în braþe) cresc cu o mai mare stimã de sine ºi vor fi mai independenþi ca ºi cei a cãror plâns rãmâne fãrã rãspuns pentru cã pãrinþilor e fricã sã nu-i rãsfeþe sau sã nu devinã prea dependenþi.