Buna dragi parinti.
Imi face placere a impartii cu toate mamele si tatii din lume amintirea nasterii bebelusului meu Lucas. El nu sa nascut aici in Romania. Dar asta nu conteaza.Venirea pe lume a baietelului meu a fost si este in continuare cea mai mare bucurie a vietii mele, desi a fost cam nazdravan la nastere.
Baietelul meu a avut la nastere 4 kg. Nasterea lui, cum va puteti inchipui, nu a fost usoara, mai ales ca era asa nazdravan, ca nu voia sa iasa din burtica unde cred ca se simtea foarte bine. M-a chinuit 3 zile, iar, in sfarsit in ajunul Craciunului, pe 24 la 6 seara, a avut bunavointa de a se lasa vazut dupa atata chin si asteptari.Va inchipuiti ca este fericirea mea si a tatalui sau, mai ales ca a venit intro zi de sarbatoare.
Eu, intradevar, am suferit putin si am ramas cu cateva sechele de la nastere, dar va intreb, dragi mame: nu este de ajuns doar privirea micutului tau nou nascut sa uitam de toate problemele? Sa uitam tot ce ne poate intrista?
De aceea am o propunere pentru tinerele mame care nu stiu ce vor si isi abandoneaza copii: uitati-va la micutii vostri cum se nasc, priviti trupul lor mic si neajutorat, priviti admirati zambetul noului venit pe lume si ganditi-va bine inainte de a-l lasa, pentru ca sunt atat de nevinovati si atat de fericiti ca se pot naste. Ei nu au nici o vina pentru viata asta rea din zilele noastre.
Va spun cu sufletul in mana ca micutul meu este lumina zillelor mele si sunt inca tanara, am 22 de ani.Va rog tinere mame nu va dati cel mai frumos lucru ce ni se poate intampla in viata.I i multumesc Domnului ca mi-a daruit o minune de baietel. Un salut pentru toate mamele si mai ales pentru cele curajoase.