Cel mai frecvent este rahitismul carential care poate apare in anumite conditii ce duc la deficit de vitamina D sau deficit in aportul nutritiv de calciu si fosfor. Aportul alimentar de vitamina D nu este suficient pentru a satisface nevoile organismului, motiv pentru care este absolut necesara suplimentarea acestei vitamine.

Laptele matern aduce necesarul de substante nutritive, minerale si vitamine in cantitate suficienta pentru ca un copil alimentat exclusiv la san sa se dezvolte normal. Exceptie face vitamina D care trebuie suplimentata printr-o schema de profilaxie a rahitismului.

Carenta de vitamina D poate fi cauzata de:

  • Aport insuficient (digestiv sau injectabil), alimentatia neadecvata, favorizata de utilizarea laptelui de vaca in primele 6 luni sau excesul de fainoase;
  • Lipsa expunerii la soare;
  • Sindroame de malabsorbtie digestiva (celiachia, boli congenitale hepatice sau ale cailor biliare, alte boli diareice cronice) – boli in care vitamina D nu este absorbita din intestin si se asociaza si cu alte carente (anemie, deficit staturo-ponderal);
  • Boli renale cronice care duc la o insuficienta in metabolismul vitaminei D;
  • Tratamente prelungite cu anticonvulsivante;
  • Rahitismul rezistent la vitamina D care are caracter familial, adica se mosteneste de la parinti, iar tratamentul obisnuit cu vitamina D nu da rezultate.

Carenta calciului si fosforului se manifesta in special la copiii nascuti prematur care nu beneficiaza de realizarea depozitelor de substante nutritive din ultimul trimestru de sarcina. La acesti copii, laptele matern nu aduce suficient calciu, fiind necesara suplimentarea lui.

Cum se caracterizeaza rahitismul

Rahitismul se caracterizeaza prin insuficienta mineralizare a osului care devine foarte fragil si sufera modificari structurale (deformari). A nu se confunda cu osteoporoza, in care exista o reducere a tesutului osos normal mineralizat.

De obicei, debutul este dupa varsta de 4 luni. Rahitismul copilului in primele 6 luni se manifesta prin semne de spasmofilie (hiperexcitabilitate neuromusculara, uneori convulsii sau spasm laringean), transpiratii la nivelul capului si deformari osoase (craniu, membre, torace). Dupa varsta de1 an manifestarile sunt mai severe (deformari ale coloanei vertebrale, scaderea tonusului muscular, tulburari de mers). In general, exista aspectul unui copil moale, cu intarzierea dezvoltarii neuromotorii (reflexe, sustinerea capului, sezut, mers).

Deformarile osoase apar initial la nivelul capului si toracelui: frunte bombata (olimpiana), craniu mare, moale (craniotabes), fontanela anterioara larga la varsta de 8 luni si persistenta dupa 18 luni; torace cu baza largita, stern infundat, matanii costale (nodozitati care se simt lateral de stern). Deformarile la nivelul membrelor au aspectul unor bratari, iar genunchii se deformeaza in X sau paranteze. Mai tarziu pot apare deformari ale bazinului sau coloanei vertebrale.

Modificarile osoase sunt vizibile radiologic si sunt precedate de modificari ale constantelor biochimice (calciu si fosfati in sange si urina). Rahitismul se asociaza cu anemie carentiala si sensibilitate crescuta la infectii in special respiratorii.

Profilaxia rahitismului

Profilaxia raxitismului se face prin administrarea vitaminei D existenta sub doua forme: orala si injectabila. Alegerea modalitatii de administrarea se face de comun acord cu medicul de familie, in functie de complianta pacientului. In cazul administrarii orale este obligatorie respectarea necesarului zilnic de vitamina D care este de 500 U.I. ceea ce se poate realiza prin administrarea zilnica a preparatului ales incepand de la 2 saptamani pana la 1 an. Forma injectabila se administreaza in doze mai mari odata la 2 luni in primul semestru de viata apoi se continua oral.

De la 1 an si 6 luni pana la 5 ani se administreaza doza zilnica numai in anotimpurile reci, din septembrie pana in aprilie (lunile cu „r”). Pentru ca efectul sa fie cel asteptat, este necesar si un regim igienodietetic echilibrat care presupune alimentatie diversa, bogata in lactate (in special branza), expunere la soare, cure heliomarine, camera aerisita si insorita, exercitii de gimnastica. De obicei, un copil sanatos si alimentat corect nu necesita administrarea concomitenta de calciu in timpul profilaxiei rahitismului.

In cazul aparitiei bolii se trece la tratamentul rahitismului care presupune administrarea vitaminei D in doze mai mari asociata cu calciu, in functie de stadiul bolii, pana la vindecare, dupa care se continua schema de profilaxie.