Boala diareica este una din cele mai frecvente probleme intalnite la un copil in primul an de viata. In aceasta perioada copilul este foarte vulnerabil la actiunea microorganismelor din mediu.
Inca din primele zile de viata, cand copilul incepe sa manance, in tubul digestiv se realizeaza colonizarea. In intestin exista microorganisme nepatogene, care nu determina boala, si care realizeaza un echilibru in flora intestinala participand la procesele de digestie impreuna cu secretiile mucoasei digestive.
In anumite conditii (alergii, alte boli, malnutritie, igiena precara, varsta sub 1 an, tratamente indelungate cu antibiotice) se produc dezechilibre bacteriene la nivelul intestinului (dismicrobisme), iar pe fondul unei imunitati scazute organismul vine in contact cu alte bacterii din mediu care sunt patogene sau conditionat patogene, adica determina imbolnavire. Altadata, microbii sunt atat de puternici incat provoaca afectarea severa a starii de sanatate a unui organism initial integru.
Este cazul enteritelor determinate de Shigella, Salmonella, Klebsiella, Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic), unele specii de Escherichia coli, Campilobacter pylori, Clostridium sau Vibrio cholerae.
Infectiile digestive pot fi de natura bacteriana, virala, parazitara sau virala.
Inafara de cauzele infectioase ale diareei la sugar, exista si cauze de natura neinfectioasa sau care sunt manifestari generale ale altor boli. De exemplu: scaunele moi daterminate de schimbarile calitative ale dietei copilului, intolerante sau alergii alimentare, diareea provocata de antibioterapia prelungita, sau scaunele diareice din cadrul tabloului clinic al bolilor respiratorii acute.
Un copil alimentat exclusiv la san poate avea de la 1 la 5-6 scaune pe zi de culoare galben aurie si consistenta alifiei. Copilul alimentat artificial are scaune mai pastoase, galbene si mai putine, uneori chiar unul singur, alteori are predispozitie la constipatie. Ca diaree trebuie considerat orice scaun cu modificare de consistenta, culoare si miros. Astfel scaunele pot fi apoase, mucoase, grunjoase, grasoase, sanghinolente, galbene sau verzui, urat mirositoare.
De retinut ca boala poate fi precedata de existenta unui eritem fesier sau o stare generala proasta cu inapetenta. Odata cu instalarea diareei apar si durerile abdominale, varsaturi, meteorism abdominal, starea de agitatie, in stadiile mai avansate apare deshidratare, letargie, refuzul lichidelor. Uneori febra poate lipsi.
In cazul scaunelor diareice, alimentatia naturala nu se intrerupe daca nu exista o dovada certa ca sanul mamei este cauza infectiei digestive a copilului (este cazul mastitelor si abceselor mamare). Chiar si atunci, sub supravegherea medicului si tratament adecvat completat cu igiena riguroasa a sanilor, se poate continua alimentatia naturala.
In boala diareica este foarte importanta hidratarea copilului care se incepe imediat prin administrarea de ceai mai putin indulcit sau deloc, se mai poate da GESOL care este o solutie de glucoza si saruri. Hidratarea se continua atata timp cat exista scaune diareice. Pentru ameliorarea tranzitului digestiv se pot folosi supa de morcov sau mucilagiul de orez. Daca sugarul este alimentat artificial, se poate trece la formule de lapte delactozat care irita mai putin mucoasa intestinala, dar asta dupa ce a trecut episodul acut iar scaunele incep sa se normalizeze.
In boala diareica este necesar un consult medical care se completeaza obligatoriu cu analizele de laborator (in primul rand coprocultura). Dupa stabilirea cauzei de boala, uneori si inainte daca afectiunea este destul de severa incat sa nu mai suporte amanare, se trece la tratament antibiotic si simptomatic (antidiareice, antitermice), sub supravegherea medicului. In acelasi timp este necesar un regim alimentar. Initial se suspenda cam toate alimentele solide. Nu e bine sa fortam copilul daca nu vrea sa manance.
In prima zi e bine sa nu se dea decat ceai de menta sau pojarnita, apoi daca starea generala permite se reintroduc treptat, in cateva zile, alimentele solide, ultimele fiind carnea si alimentele bogate in grasimi (lapte obisnuit, unt, smantana, carne grasa, etc). In general se respecta cam aceleasi reguli ca la diversificarea alimentatiei unui bebelus alimentat pana atunci numai la san.
Introducerea alimentelor se face treptat si consta in preparate cu putine calorii: orez pasat, piure de morcovi, mere coapte sau rase, supa de zarzavat strecurata, putina branza de vaci amestecata cu mucilagiu de orez, carne de pui slaba fiarta mixata in supa de morcov. Nu se folosesc condimente, se poate folosi sare dupa gust. Toleranta digestiva este testata progresiv, (uneori se prelungeste 4-5 zile) iar in cazul reaparitiei diareei se trece la regim, eventual se reconsidera tratamentul.
Uneori tratamentul este indelungat, ingreunat de recidive sau de microbi cu rezistenta la tratamentele obisnuite. Complicatiile ce pot apare sunt: deshidratarea, hemoragia digestiva, diseminarea infectiei (septicemia, meningita), cronicizarea, malnutritia, anemia.