Joaca este o activitate normala si absolut indispensabila. Un copil care nu se joaca este un copil bolnav. Jucandu-se, micutul invata gesturi noi. Acesta le repeta pana cand stie bine sa le execute. Se joaca astfel: prinde si da drumul (4-6 luni); ia si lasa sa cada (6-7 luni); loveste un obiect de altul, apoi construieste, taraste dupa el, umple, goleste.
Cand este micut, se joaca adesea singurel si nu se poate juca mai mult de cateva minute cu un alt copil. Dar, dupa 2 ani, cauta sa se joace cu altii (joc social).
Imediat dupa ce a implinit 2 ani, micutul inventeaza, isi imagineaza, foloseste obiecte dandu-le o semnificatie simbolica. O bucata de lemn devine o barca/un vapor, un animal, o persoana. La 3-4 ani, il intereseaza povestile de groaza. Interpreteaza roluri, personaje. Jocurile il pun in situatia sa rezolve situatii dificile. Adultii trebuie sa-l incurajeze sa gaseasca solutii, sa incerce sa faca tot ce poate, pentru a-l invata gustul efortului si a-l reusitei. Materialul pentru joaca nu trebuie sa fie complicat, dar este necesar ca micutul sa gaseasca in jurul lui obiecte variate si numeroase pe care sa le manevreze. Aceste jocuri trebuie sa-i permita sa recunoasca culorile, sa aprecieze dimensiunile (mai mare, mai mic), succesiunea, numerele. Manipulandu-le, copilul se obisnuieste cu operatii care il pregatesc pentru gandirea abstracta.