Luam ca exemplu societatea africana. Acolo micutul este, in general, iubit, acceptat, incurajat. Exista un raport fizic calduros intre mama si sugar, care este tot timpul in contact cu ea. Copilul african, bucuros, viguros, activ, o stimuleaza si o bucura/reconforteaza pe mama sa careia ii face placere sa se ocupe de el.
Dar intre 18 si 24 de luni, lucrurile se pot schimba. Copilul merge, se descurca singur, devine greu, o alta sarcina survine. Intarcarea coincide, deseori, cu o separare fizica sau afectiva. Intarcarea este precedata, uneori, de o perioada de malnutritie latenta. Copilul este mai putin vesel, mai putin vioi, mai iritabil. Ofera mai putine satisfactii mamei sale sau persoanei care il ingrijeste. Este vorba, deci, de o dubla schimbare alimentara si afectiva, ale carei efecte nocive se pot insuma.
Copilul trebuie sa se simta in siguranta: hrana suficienta si corespunzatoare; cadru de viata stabil pe plan fizic (casa, imbracaminte, temperatura, posibilitati de a se juca) si afectiv (familie care il iubeste si il linisteste).
Copilul trebuie sa aiba posibilitatea de a avea experiente care sa ii imbogateasca cunostiintele: sa vorbeasca, sa puna intrebari, sa se joace, sa incerce sa faca lucruri din ce in ce mai dificile.
Adultii care il inconjoara trebuie nu numai sa il iubeasca, sa-l hraneasca si sa-l ingrijeasca, dar sa se si intereseze de progresele lui, sa-l incurajeze si sa-l consoleze in privinta esecurilor sale.