Nou nascutii internati în sectia de reanimare necesita o îngrijire deosebita. Unii dintre acestia prezinta risc crescut în dezvoltarea ulterioara a unor sechele neurologice. Trebuie luate în considerare urmatoarele cazuri:

  • Suferinte la nastere a copiilor din diverse motive care duc la o oxigenare insuficienta a creierului si altor organe (hipoxie);
  • Infectie a sistemului nervos (meningita, encefalita);
  • Convulsii aparute dupa nastere din diverse motive care duc la suferinta cerebrala (hipoxie, hidrocefalie congenitala – cresterea volumului creierului peste dimensiunile normale care duce la leziuni cerebrale sau dobândita, boli genetice, mame consumatoare de alcool sau droguri, infectii, icter, tulburari metabolice: în special hipocalcemia – scaderea calciului din sânge, si hipoglicemia – scaderea glucidelor din sânge, care apar la un copil cu suferinta la nastere);
  • Nou nascutii cu icter care necesita exsanghinotransfuzie (schimbarea sângelui copilului în cazul unei incompatibilitati fata de sângele mamei, cu alt sânge compatibil);
  • Nascutii prematuri cu vârsta gestationala sub 32 saptamâni si cu greutatea mai mica de 1500 gr.

Spitalizarea în maternitate a acestor copii presupune o urmarire atenta a functiilor vitale si un examen neurologic complet care va stabili un risc pentru eventualele sechele neurologice ce se pot ivi în urmatoarele luni sau ani. Riscul apreciat de catre medic poate fi comunicat parintilor sau apartinatorilor care vor avea copilul în grija permanenta.

Daca un copil prezinta un risc cât de mic în instalarea unor sechele neurologice atunci situatia în cauza va fi expusa familiei pentru a se lua din timp masurile necesare. Astfel parintii vor fi îndrumati initial catre medicul de familie care va face primele observatii, împreuna cu acestia, în legatura cu formarea primelor deprinderi ale copilului. Se va nota când copilul va tine prima data capul, când va sta în sezut sau când face primii pasi singur, cum manânca, cum mesteca, cum înghite, daca nu varsa frecvent, cum apuca, vazul, auzul, vorbitul, asimilarea alimentatiei, stabilirea din timp a retardului ponderal (cresterea deficitara în greutate), sau a retardului mental, atentia, memoria, învatarea, distributia actiunilor, alte aptitudini si reflexe. Unele cazuri mai deosebite pot fi urmarite în colaborare cu medicul neonatolog care a acordat copilului primele îngrijiri, la nastere. La primele semne de întârziere, copilul va fi îndrumat mai departe catre alte specialitati pentru examene suplimentare, eventual tratamente de specialitate. Extrem de util este un examen echografic care se poate efectua chiar din maternitate. Echografia transfontanelara prin care se vizualizeaza structurile din interiorul craniului poate stabili existenta unor leziuni cerebrale, hemoragii, sau se poate evidentia eficienta vascularizarii cerebrale, diverse malformatii. Pentru un prematur, examenul echografic din primele zile dupa nastere ar trebui sa devina obligatoriu, un examen de rutina, din cauza ca exista situatii (la prematurii mici sau cu suferinta) în care hemoragiile cerebrale nu se manifesta clinic, sau când se manifesta este deja prea târziu. Stabilirea din timp a unor leziuni cerebrale minore prezinta avantajul aplicarii precoce a tratamentului adecvat în stadii incipiente, astfel evitându-se paraliziile cerebrale grave.

Pe lânga ecografie, se poate face la nevoie electroencefalograma (înregistrarea cu un aparat a activitatii electrice a creierului), examen ORL (audiograma) sau examen oftalmologic, chiar din primele saptamâni. Atunci când exista deficite motorii copilul poate urma diferite proceduri de fizio-kinetoterapie. În anumite situatii este necesara interventia chirurgicala. De asemenea exista cabinete de neuro-psihiatrie infantila, psihologie si terapie ocupationala care încearca sa rezolve integrarea sociala a copiilor cu diverse handicapuri.