Daca la nastere, un copil are greutatea mai mare decat 4000 g se considera ca are un risc crescut atat pentru el cat si pentru mama. Acesti copii se numesc macrosomi.
Cauzele secundare macrosomiei care duc la cresterea prenatala excesivasunt urmatoarele:
- anomaliile metabolismului glucozei
- diabetul insulino dependent la mama
- diabetul gestational(de sarcina)
Sarcina femeilor diabetice se caracterizeaza prin hiperglicemie in al 3-lea trimestru. Glucoza traverseaza placenta si fatul beneficiaza de 75% din concentratia de glucoza a mamei.
Fatul reactioneaaza prin crestrea secretiei de insulina si devine hiperinsulinemic (nivel crescut de insulina in sange) si excesiv de anabolic (predomina reactiie de sinteza fata de cele de degradare). Se inregistreaza si o crestere a sintezei de trigliceride (un tip de lipide) si o crestre a tesutului gras subcutanat (sub piele).
Copilul ia mult in dimensiuni prenatal, datorita problemelor de homeostazie (stare in care toate procesele interne ale unui organism se desfasoara in parametrii normali) ale mamei. Cresterea dimensiunilor copilului nu se insoteste de accelerarea maturizarii. Acesti copii giganti sunt mai putin maturi decat par in realitate. Dificultatile de trecere la viata extrauterina nu tin de dimensiunile lor neobisnuite, ci de strea precara a metabolismului lor. Acesti copii nu rezista regimului hipocaloric (cu putine calorii) tranzitoriu care urmeaza pensarii cordonului ombilical, pentru ca hiperinsulinismul (cantitatea crescuta de insulina din sange) duce la scaderea in mod nedorit a glicemiei. De asemenea copii ce provin din mame diabetice au si un risc mai mare de a dezvolta detresa respiratorie idiopatica (afectiune pulmonara ce se caracterizeaza prin scaderea cantiatii de oxigen din sange). De asemenea exista un risc mai mare de a dezvolta hipocalcemie, policitemie (numar crescut de celule sangvine in sange), tromboza venei renale (obstructia venei renale produsa prin formarea unui dop alcatuit in principal din trombocite).
Unii copii cu greutate crescuta la nastere nu provin insa din mame cu diabet. Uneori aceasta situatie este datorata afectiunilor precum anasarca fetoplacentara (anomalie a placentei care determina edeme generalizate ale acesteia si ale fatului) sau corioangiomul placentar (afectiune vasculara a placentei).
Femeile obeze nasc frecvent copii cu greutate de peste 4000 de grame la nastere. De fapt se constata ca doar 10% din mamele care nasc feti macrosomi sufera de diabet.
Printre factorii care determina o probabilitate mare de a naste un fat macrosom sunt multiparitatea (mama a mai avut nasteri) mai mare de 4, obezitatea materna anterioara sarcinii, sau sarcina peste termen (mai mare de 294 de zile).
O consecinta importanta este faptul ca un copil cu dimensiuni crescute poate cauza probleme in cazul unei nasteri naturale sau poate chiar sa impiedice desfasurarea normala a nasterii, sa determine un travaliu prelungit si greu sau sa necesite operatie cezariana de la inceput. Exista in fapt un risc crescut de complicatii obstetricale ale mamei si chiar de moarte materna.
De asemenea, si fatul cu dimensiuni crescute are un risc mai mare de a fi traumatizat in timpul nasterii, el putand suferi chiar hipoxie severa (cantitate redusa de oxigen in sange), hemoragie intracraniana sau hematom intracranian, fractura de clavicula sau paralizie de plex brahial. De aceea, daca este observata o marime crescuta a fatului care nu permite nasterea acestuia pe cale naturala se va alege nasterea prin cezariana.
Si intr-un caz, si in altul nu trebuie sa va speriati. In cele din urma lucrurile rezolva, poate putin mai greu, si in timp.