Laptele, principalul aliment oferit sugarului, este considerat un aliment complex, asigurand nevoile nutritionale si calorice sugarului. Principalul glucid din lapte este lactoza, un dizaharid compus dintr-o molecula de glucoza si lactoza. Lactoza se sintetizeaza numai in glandele mamare.
Abia in secolul XX lactoza a fost incriminata drept cauza in diaree, dar prima formulare de diagnostic ca „intoleranta la lactoza” a avut loc in 1958.
Intoleranta la lactoza semnifica incapacitatea organismului de a scinda molecula de lactoza, prin functionalitatea defectuoasa (sau absenta) dizaharidelor. Intoleranta la lactoza se caracterizeaza prin diaree acuta exploziva cu scaune apoase, distensie abdominala, varsaturi si insuficienta cresterii. Daca se exclude posibilitatea unui proces inflamator intestinal (gastroenteria infectioasa), intreaga simptomatologie poate fi controlala numai prin excluderea lactozei din alimentatie (lapte delactozat sau lapte de soia). Lactaza (beta-galactozidaza) este prima enzima care isi scade activitatea si este ultima care se normalizeaza dupa enteritele infectioase. Dupa gastroenterita grava survenita in primul semestru de viata, deficienta de lactaza se prelungeste la 3-4 luni. Cantitatea de lactoza care induce aparitia scaunelor apoase variaza de la copil la copil, obisnuit fiind vorba de intoleranta partiala la lactoza (sugarul tolereaza mici cantitati de lactoza). Copilul mai mare acuza doar disconfort abdominal, colici, flatulenta (gaze intestinale), hiperproductie de gaze si distensie abdominala.
Exista o deficienta congenitala de lactaza, debutata clinic la nastere, foarte rar intalnita in practica. Prematurii cu greutate mica la nastere au si ei intoleranta tranzitorie la lactoza, nivelul lactazei intestinale la aceasta varsta fiind de 70% din valorile nou-nascutului la termen.
Originea acestei deficiente este genetica, dar unele observatii atesta ca, daca se consuma lapte cu continut normal in lactoza, cu timpul se stimuleaza secretia de lactaza.
Toate bolile intestinului pot interfera activitatea functionala si nivelul lactazei. Astfel, dupa enterita cu rotavirus, enterite bacteriene, diaree intratabila se instaleaza deficit de dizaharida. Tratamentul oral cu neomicina are acelasi efect. Deficitul a fost semanalat si in malnutritia protein-calorica si dupa interventii chirurgicale pe intestinul subtire in perioada de sugar. Dupa gastroenteritele acute grave, revenirea la normal a activitatii lactazei intestinale are loc dupa circa 4 luni. Daca histologia intestinului este normala, fibroza chistica nu se asociaza cu deficit de lactaza. Tratamentul acut consta din alimentarea sugarului cu preparate dietetice lipsite de lactoza. Produsele de lapte pot contine si ele urme de lactoza, iar iaurtul contine o cantitate apreciabila, dar uneori este surpinzator de bine tolerat. O alternativa dietetica ar fi produsele de lapte de soia, care nu contin deloc lactoza.
In concluzie, dragi mame, daca observati la copilul dumneavoastra simptome, precum cele mentionate mai sus, nu stati cu copilul acasa, mergeti de urgenta sa consultati un medic pediatru. El va sti foarte bine care sunt analizele pe care trebuie sa le faca daca are asa ceva copilul dumneavoastra.