Atasamentul este un sistem cerebral innascut. Prin evolutia sa, influenteaza si organizeaza in raport cu persoanele care ofera grija:

  • motivatia
  • sistemul emotional
  • imaginea de sine

Care este functia atasamentului?
Sistemul de atasament determina un copil sa se apropie de adult pentru a stabili o comunicare.

La nivelul sau bazal, atasamentul are rolul de a asigura supravietuirea copilului intr-o perioada in care el nu isi poate purta singur de grija.

La nivel psihic, atasamentul stabileste o relatie interpersonala care are rol de reglare, organizare, securizare a emotiilor copilului prin intermediul functiilor mult mai dezvoltate ale adultului.

Atasamentul creeaza fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioara, protejand copilul de posibile pericole.

Cand apare atasamentul?
Atasamentul incepe sa se formeze in jurul varstei de opt luni si se manifesta prin frica de straini ca urmare a comportamentului de discriminare si se mentine si la adulti.

Reprezentarea despre atasament
Atasamentul faciliteaza dezvoltarea unei reprezentari a copilului despre parinte/ingrijitor care asigura o continuitate relationala psihica si in absenta fizica a parintelui, creeaza asteptari bazate pe experienta anterioara.

Rolul figurii de atasament
Prin procesul de atasare, figura de atasament va reprezenta pentru copil o baza sigura de confort fizic si psihic, de calmare si reasigurare. Pornind de la aceasta baza copilul poate sa inceapa explorarea mediului si se poate intoarce la ea stiind ca va fi bine primit.

Palierele atasamentului
Din punctul de vedere al teoriei atasamentului copilul functioneaza pe doua paliere: unul dominat de sistemul explorator, celalalt dominat de sistemul de atasament. Adica, atunci cand apare o problema in cursul explorarii (de ordin intern, fiziologic: foame, somn sau de ordin extern, teama) se activeaza sistemul de atasament si copilul se va apropia cat va avea nevoie de figura de atasament pentru a-i fi satisfacute nevoile. Aceasta se intampla in cazul ideal, al atasamentului securizant.

Atasamentul insecurizant se va reflecta prin perturbari vizibile la nivelul celor doua sisteme: fie explorator, copilul necautand ca parintele sa ii satisfaca nevoile, fie la nivelul proximitatii, copilul nepornind in explorare.

Evaluarea atasamentului
A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului. Acesta urmareste interactiunea dintre copil si parinte, modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.

Factori de risc versus factori de protectie
Studiile au demonstrat ca atasamentul constituie un factor de risc sau de protectie pentru tulburari ulterioare. Atasamentul poate contribui la cresterea sau ameliorarea factorilor de risc.

Asadar, atasamentul joaca un rol foarte important in dezvoltarile manifestarilor psihopatologice ale copilului sau adultului si intelegerea lui contribuie la identificarea strategiilor necesare de interventie asupra tulburarilor.

Pentru a dezvolta o tulburare este nevoie de mai multe conditii. Chiar atunci cand tulburarile au la origine un mecanism genetic sau biochimic, expresia tulburarii este mediata de alti factori biologici sau de mediu. Desi este putin probabil ca doar atasamentul insecurizant sa conduca spre o tulburare prezenta lui cu siguranta ii va spori probabilitatea.

Factorii de risc au influente diferite in functie de perioada de dezvoltare cand actioneaza. Atasamentul securizant este foarte important in dezvoltarea timpurie, de exemplu. Teoria atasamentului afirma ca atasamentul securizant in primii ani de viata va scade riscul dezvoltarii unei tulburari in cazul expunerii ulterioare la situatii cu potential traumatic.

Dar daca un copil dezvolta timpuriu un atasement insecurizant, nu se stie la ce varsta reabilitarea acelei relatii sau inlocuirea cu o figura de atasament securizanta va contracara efectele insecuritatii in cazul unei dezadaptari ulterioare.

Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protectie sunt cei care reduc probabilitatea unei tulburari in conditii de risc. Factorii de protectie sunt:

  • caracteristicile individuale
  • calitatea relatiilor
  • factorii de mediu

Atasamentul securizant intra la categoria calitatii relatiilor si se exprima fie direct, prin descresterea disfunctionalitatii, fie indirect prin prevenirea dezadaptarii.

Acest articol are ca obiectiv introducerea unor concepte de baza, urmand ca in continuare sa dezvoltam mai pe larg semnificatia lor.