Enterobius vermicularius este mai frecvent in tarile temperate decat la tropice. Peste 40 de milioane de americani, in special copiii scolari, se estimeaza ca sunt infectati cu oxiuri.

OXIURAZA (infestarea cu oxiuri) este determinata de un vierme acciform, vizibil cu ochiul liber, care masoara 4 mm, numit ENTEROBIUS VERMICULARIS. Omul este singura gazda cunoscuta. Parazitul adult traieste in cec si colon. De aici, femela adulta iese in afara, in special noaptea, si depune pe pielea incretita a anusului mii de oua, determinand prurit intens. Prin gratare (scarpinare) in zona regiunii anale, ouale se prind de varful degetelor si sub unghie, ajung la gura si de aici autoinfestarea. Prin contaminarea lenjeriei de corp si pat, infectia se raspandeste la alte gazde (mai frecvent membri ai aceleasi familii).

CLINIC

Cea mai comuna manifestare este pruritul anal si perianal, mai intens noaptea, care alaturi de pruritul vulvar, la fetite (vulvita si vaginita determinata de migrarea viermilor in aceasta regiune), sugereaza prezenta oxiurilor. Pruritul este destul de intens si produce insomnie, neliniste si stare de agitatie. Apendicita (acuta) survine foarte rar si este consecinta patrunderii parazitului in lumenul apendicelui. Ca rezultat al gratajului apar leziuni congestive ale regiunii anoperineale, uneori enurezis, iar la fete vulvo-vaginite. In afara de aceste simptome locale ale oxiurazei se mai produc dureri abdominale cronice cu sediu periombilical, varsaturi, modificari ale scaunelor, si prin actiunea toxica si alergica a parazitului, prurit nazal, cefalee, unele tulburari nervoase.

Viermele adult Enterobius masoara aproximativ 1 cm lungime si traieste in lumenul intestinal (intestin). Femela purtatoare de oua migreaza in timpul noptii in regiunea perianala (la nivelul pielii din jurul anusului) si elimina pana la 10000 de oua imature. Ouale devin infectante in decurs de cateva ore si sunt transmise prin pasaj (trecere) de la mana la gura. Larvele eclozeaza si se maturizeaza complet la nivelul intestinului. Acest ciclu de viata dureaza aproape o luna, iar viermii adulti supravietuiesc timp de aproape 2 luni. Autoinfectia apare prin grataj prianal (scarpinare in jurul anusului) si transportul oualelor infectante de pe maini, sau de sub unghii, la gura. Data fiind transmiterea interumana extrem de facila, oxiuriaza este obisnuita printre membrii familiei si persoanele institutionalizate.

Majoritatea infectiilor cu oxiuri sunt asimptomatice. Pruritul perianal (mancarime) este simptomul principal. Gratajul este adesea mai intens noaptea – datorita migrarii nocturne a femelei – si poate produce excoriatii (zgarieturi in urma scarpinarii) si suprainfectie bacteriana. Infectiile masive pot produce dureri abdominale si pierdere ponderala. Rareori oxiurii pot invada tractul genital feminin, producand vulvovaginitele si granuloame pelvice sau peritoneale.

DIAGNOSTICUL pozitiv se bazeaza pe simptomele si semnele clinice, dar si pe observarea viermilor adulti in regiunea perianala sau pe suprafata fecalelor proaspat emise, in special dimineata devreme. Ouale caracteristice, ovale cu suprafata neteda sunt decelate la examenul microscopic al scaunului (colectarea se face folosind benzi adezive transparente, fixate perianal; apoi banda se aplica pe o lama de sticla, deasupra unei picaturi de toluen si se examineaza la microscop). Colectarea se face dimineata si se repeta in zilele urmatoare, daca este necesar (3 prelevari ridica sansa de diagnostic la 90%). La 30 % din bolnavi se pot gasi oua sub unghiile degetelor. Daca examinarile de laborator esueaza, va fi initiata o terapie de proba.

Intrucat ouale de oxiuri nu sunt eliminate in intestin, diagnosticul nu poate fi facut prin evidentierea oualelor in fecale. In schimb depozitarea acestora in regiunea perianala este detectat prin aplicarea – dimineata – a unei benzi curate de acetat de celuloza in regiunea perianala. Dupa transferarea benzii pe o lama de microscop, examinarea cu un obiectiv de magnitudine scazuta va evidentia ouale ovalare caracteristice ale oxiurului (55 pe 25 micrometri).

Tratament:

Toate persoanele afectate trebuie tratate cu o doza de mebendazol sau pirantel-pamoat, repetata dupa 10-14 zile. Tratarea persoanelor ce locuiesc in aceasi casa este de asemenea recomandat, pentru a elimina rezervoarele asimptomatice de reinfectie.

Tratamentul medicamentos cuprinde:

  • Piperazina (Nematocton sau Vermicid 10 % ) in doza de 65 mg /kg /zi timp de 7 zile. In ultima perioada acest medicament este mai putin folosit .
  • Mebendazolul (Vermox sau Thelmox) este considerat de unii autori medicamentul de electie, administrat timp de 3 zile consecutiv. Mebendazolul nu se foloseste in sarcina pe cand pirantelul se poate folosi in sarcina.
  • Albendazolul (Zentel -suspensie sau comprimate, in functie de varsta), este folosit in ultima vreme cu efect terapeutic bun, in priza unica, repetat eventual la 3 saptamani.

PROFILAXIA infestarii si autoinfestarii se face astfel:

  • igiena stricta a alimentatiei, corporala si vestimentara;
  • in caz de infestare se impune tratarea simultana a intregii familii, lenjerie de pat si corp vor fi bine spalate, fierte si calcate.

Este interzisa scuturarea lenjeriei „in aer liber” (inprastie infectia ). Lenjeria de noapte a copilului va fi astfel confectionata astfel incat sa impiedice contactul degetelor cu regiunea perianala (purtarea de chiloti in timpul somnului). Spalarea abundenta cu apa si sapun a mainilor dupa folosirea toaletelor, inainte de mese, taierea scurta a unghiilor etc.

Pentru a preveni infectia cu oxiuri este de preferat sa va educati copilul pentru a avea o igiena corespunzatoare dupa ce foloseste toaleta si nu numai. Spalarea mainilor cu sapun de fiecare data dupa folosirea toaletei este vitala. Totusi, daca aveti in casa, un caz de oxiuriaza, este de preferat ca fiecare membru al familiei, pe langa tratamentul corespunzator administrat de catre medic, sa aiba si o igiena corespunzatoare; sapun si prosop separat si mai mult de atat, este necesar sa va spalati dupa fiecare scaun.