Colo-n vale, lângã lac,
Cât e ziua de lunguþã,
Cu o chitarã, fãrã trac,
Dã concerte o broscuþã.

Oac, oac, oac, în la minor,
Cântã broscuþa la chitarã,
Do, re, mi, fa, sol major
De dimineaþã, pânã-n searã.

Broscuþele toate, în jurul ei,
Þopãie înveselite,
Un, doi, trei ºi un, doi, trei,
Peºtii stau ºi ei s-asculte.

Nuferii zâmbesc în soare,
Fluturii se opresc ºi ei.
Broscuþa-i vedetã mare,
Ai spectacol, vrei-nu vrei.

„Eu sunt broscuþa cea vestitã,
Cântãreaþã sunt, de soi,
La, la, la ºi-s fericitã,
Cântecul meu e pentru voi.”

Cântã broscuþa cu mult avânt,
Privind spre fanii sãi,
Iar ei danseazã murmurând,
Distracþia e-n toi.