Povestea mea a fost de la inceput una trista, dar, speram noi, una cu final fericit.
La inceputul anului 2008 (la 29 de ani), in urma unei operatii la ochi, datorita unor semne pe care le-am avut, m-am hotarat sa fac un test de sarcina. Rezultatul a fost o surpriza, atat pentru mine, cat si pentru iubitul meu cu care nu eram casatorita. Asteptam un copil…
Pentru o femeie de cariera, care nu programase acest moment, a fost o mare surpriza. Nu stiam nimic despre sarcina, despre riscuri, despre pobleme care ar fi putut aparea in sarcina. A fost ceva neasteptat si trebuia sa ne adaptam repede si sa luam cele mai bune decizii pentru a primi cum se cuvine un copil in viata noastra.
Am luat decizia ca, pe 01.03.2008, sa ne casatorim civil si religios, pentru ca bebe sa vina intr-o familie. Totul a decurs bine pana la un punct.
Dupa „saptamana de miere” aveam programare la medic pentru ecografia de 20 saptamani, la inceputul lunii aprilie 2008. Atunci am avut o „surpriza”: copilul, o fetita, nu misca. Sarcina oprita in evolutie, o nastere provocata si lumea care se prabusea in jurul meu fara sa realizez de fapt ce mi se intampla.
Sunt o persoana optimista, mi-am zis ca n-a fost sa fie si ca la urmatorul va fi mai bine. In iulie 2008, desi nu trecusera cele 6 luni de la nastere, am ramas din nou insarcinata. Nu cred ca se poate descrie fericirea pe care am simtit-o atunci. Am inceput analizele la Bucuresti si am sperat.
La inceputul lunii septembrie, intr-o perioada de stres maxim la serviciu am pierdut sarcina, prin avort spontan.
Nu cred ca-si poate cineva imagina ce sentimente poate avea mama sanatoasa, cu analizele bune, care a pierdut doua sarcini intr-un an!
Ne-am hotarat de aceasta data sa asteptam cele 3 luni recomandate de medic, sa fac toate analizele si abia apoi sa raman insarcinata. Minunea s-a produs din nou in acest an in luna mai.
Acum sunt insarcinata, asteptam un bebe pe la sfarsitul lunii ianuarie 2010, pentru care ne rugam…
Fiecare ecografie a bebelusului este pentru mine o emotie imensa si o teama de nedescris: ii bate inima, este intreaga, se misca? Momentele in care nu simt miscarile bebelusului sunt un chin.
Insa am incredere ca de aceasta data ne vom bucura de fetita noastra.
mihaelapetrea, membru al Comunitatii NN