Motto: Decat un avocat mediocru, mai bine un ceasornicar vestit!
"Materialul"
"Uraaaa, am reusit!" Urmeaza imbratisarile si lacrimile de bucurie. Acesta este tabloul, ce-i drept cu mici variatiuni, in toate familiile fericite care descopera ca in curand barza le va aduce un nou membru in familie. Inainte ca micul embrion sa aiba manute, picioruse, nas si tot ceea ce-i trebuie, parintii, bunicii, matusile, vecinii, prietenii si chiar dusmanii incep pronosticurile: Va fi baiat si il voi face doctor, ba va fi fata si se va duce la balet…
Totul este o joaca frumoasa, plina de optimism si sperante, de fericire si entuziasm. Dar daca lucrurile nu se opresc aici, atunci se poate intampla dezastrul.
Intre "a vrea"… si "a putea"
Se spune din batrani ca doar parintii stiu ce este mai bine pentru copilul lor. Nimic mai adevarat. Dar ce se intampla atunci cand aspiratiile parintilor, alimentate adesea de alte persoane "binevoitoare", de ambitii sau frustrari personale, sau pur si simplu de un spirit de competitie patologic, duc pe termen lung la alienarea personalitatii copilului.
Nimic mai corect in a alege copilului cea mai buna gradinita sau scoala. Demn de admirat efortul parintilor de a oferi copilului tot ce este mai bun.
Dar… cand toate aceste bune intentii se transforma treptat in meditatii la limba engleza la 3 ani, gradinita in limba germana la 4 ani, ceva lectii de pian, ceva balet sau gimnastica sau poate cursuri de dansuri clasice, duminica cor si dupa amiaza cercul de matematica, iar in timpul ramas si ceva ore de desen sau meditatii la alte materii… catastrofa este iminenta.
Sub ochii parintelui se naste si se dezvolta un pui de om. Un pui de om cu suflet, caracter, personalitate, aptitudini, aspiratii, talente personale, individuale. Zestrea genetica este independenta de dorinta noastra ca parinti, oricat de mult ne-am dori sa nu fie asa si sa o putem controla si pe aceasta in totalitate. Modelarea micutului ne este la indemana pana la un anumit punct.
Viitorul copilului, dincolo de ceea ce ne dorim noi ca parinti, trebuie sa aiba in vedere in primul rand aspecte concrete: aptitudini, talente, capacitati intelectuale/fizice/psihice, interese, trasaturi de personalitate, gusturi, aspiratii…
Rolul parintelui nu este acela de a alege in locul copilului ceea ce crede el ca este mai bun, ci analizand aspectele de mai sus, pe baza unei bune cunoasteri, sa-l ajute sa se descopere singur, sa se inteleaga si sa se orienteze autonom spre ceea ce reprezinta un viitor dorit, realist si rational. Sa sprijine aptitudinile si aspiratiile, nu perspective "rationale" dictate de interese meschine.
Rezultatul
Am cunoscut copii disperati care nu puteau intelege de ce parintii insista sa se faca medici sau avocati. Am intalnit copii prescolari care isi tarau cutia viorii a lehamite pe strazile orasului. Am intalnit copii obositi la 5 ani de prea multe meditatii si cercuri tematice. Am intalnit copii premianti an de an, care spuneau ca nu au timp liber si ca a te juca e o pierdere de timp. Am intalnit copii care intrebati de ce fac un anumit lucru, raspundeau automat: "pentru ca asa vor parintii". Dar cel mai dureros este ca am intalnit copii sau adolescenti care acumuland atat de multa frustrare, au explodat si s-au pierdut pe ei insisi in hatisurile vietii de pe strada, ca forma de revolta la cererile care le depaseau puterile si dorintele.
Am intalnit zeci de oameni mari pentru care profesia aleasa era o corvoada zi de zi.
Dar spre fericirea mea am intalnit si parinti intelepti care au acceptat cu drag ca fiul sau fiica lor sa devina bucatar sau croitoreasa, doar pentru ca asta isi doreau copiii lor si pentru ca aveau talent. Si oricat de greu le-a fost sa accepte… s-au impacat cu ideea ca zambetul si sclipirea de satisfactie din ochii copilului lor sunt mai importante decat orice altceva.
Intre "a vrea" al parintilor si "a putea" sau "a dori" al copiilor exista un lucru esential: rationalitatea.
Cornelia Codreanu
Psiholog