Lichidul amniotic este acel lichid care umple sacul in care sta bebelusul, in uter. El nu este lipsit din importanta, din contra, este vital pentru bebelus. Lichidul amniotic protejeaza copilul impotriva traumelor (atunci cand cazi sau primesti o lovitura in abdomen), face sa pluteasca cordonul ombilical asa incat sa nu fie comprimat, ajuta la mentinerea unei temperaturi optime, protejeaza impotriva infectiilor, ajuta copilul sa se miste ca sa i se dezvolte cum se cuvine muschii. In sfarsit, dar nu in ultimulr and, lichidul amniotic ajuta la dezvoltarea sitemului digestiv si respirator pentru ca fatul il inspira si expira, il inghite si il excreta continuu.

Acest nivel ar trebui sa creasca pana la inceputul celui de-al treilea trimestru. Atinge valoarea maxima in saptamana 34, apoi incepe sa scada pana in momentul nasterii. Totusi, sistemul complicat care asigura o cantitate ideala de lichid amniotic mai da gres uneori si mama poate afla ca are pera putin sau prea mult lichid, ambele situatii fiind periculoase pentru fat.

Lichidul amniotic

O cantitate prea mare de lichid amniotic se numeste hidramnios (hidramnioza, polihidramnioza). Medicul poate sa banuiasca existenta unui hidramnios daca uterul creste mai repede decat ar trebui, daca simti disconfort in zona abdomenului, respiri cu greutate, ti se umfla excesiv gleznele sau daca ai dureri de spate. La ecografie se poate vedea exact daca este vorba despre asa ceva sau nu. Ecografistul masoara „buzunarele” cu lichid amniotic pe care le vede, face adunarea si astfel afla indexul de lichid amniotic. Pentru trimestrul al treilea, un index normal este cuprins intre 5 si 25 de centimetri. Un index de peste 25 centimetri este considerat prea mare.

Nimeni nu poate sti de ce apare hidramniosul. Se crede totusi ca ar putea avea legatura cu diabetul gestational, sarcina multipla, malformatiile fatului sau anemia lui. Totusi, un diagnostic de hidramnios nu inseamna neaparat ca fatul este bolnav, malformat sau anemic.

Daca ai polihidramnioza, va fi nevoie sa faci mai multe analize si ecografii pe parcursul sarcinii pentru a fi sigura ca fatul este sanatos si se dezvolta bine. Unii medici recomanda o ecografie performanta sau o amniocenteza pentru a vedea daca fatul nu are malformatii. Daca nu ai facut testul pentru diabet gestational, probabil ca iti va fi recomandat sa-l faci acum. Si la nastere, vei fi supravegheata mai atent pentru ca, avand o cantitate prea mre de lichid amniotic, este posibil sa suferi o ruptura de placenta cand se rupe apa sau un prolaps de cordon ombilical.

Un nivel prea mic al lichidului amniotic

Un nivel prea mic al lichidului amniotic se numeste oligohidramnios sau oligohidramnioza. Esti suspecta de asa ceva daca burtica este prea mica pentru varsta gestationala sau daca fatul nu misca asa de mult cum ar trebui. De asemena, risti sa suferi de oligohidramnios daca ai hipertensiune cronica, preeclampsie, diabet, lupus, sau o sarcina suprapurtata.
Pentru un diagnostic precis se va folosi tot ecografia si indexul de lichid amniotic. Un index sub 5 centimetri este considerat prea mic.

Printre cauzele lipsei de lichid s-ar putea numara membranele rupte sau fisurate, o problema a placentei, o hipertensiune cronica a mamei, preeclampsia, diabetul gestational, sarcina multipla si malformatiile fetale. Si in acest caz, medicul poate sa reomande analize amanuntite pentru a vedea care este starea copilului.

Schema de tratament depinde de varsta gestationala. Daca esti aproape de termen, probabil ca ti se va recomanda cezariana sau inducerea travaliului, mai ales daca fatul da semne de stres. Daca este prea devreme pentru nastere, va trebui sa faci multe analize, sa bei multe lichide si sa numeri loviturile copilului.

Oligohidramniosul poate sa influenteze negativ travaliul.

Principala grija a medicilor este aceea ca lichidul poate sa scada atat de mult incat contractiile si miscarile fatului vor aduce cordonul ombilical intr-o pozitie in care este comprimat, ceea ce inseamna ca fatul nu mai primeste suficient oxigen. In timpul travaliului, medicul ar putea sa introduca in uter, prin vagin, o solutie salina care sa refaca nivelul de lichid amniotic, reducand riscul de comprimare a cordonului.