In octombrie 2007, prietenul meu pe atunci, actualul meu sot, a plecat in Italia la sora lui, cu gandul ca isi va gasi de munca acolo si ca va fi bine pentru amandoi. Dupa o relatie de 5 ani, era prima data cand urma sa nu ne mai vedem o perioada lunga de timp. El a plecat, eu am ramas la facultate, caci pe atunci eram in anul 2 la Hidrotehnica, la Iasi.
La sfarsitul lunii octombrie am fugit la el, in Italia, dupa niste discutii aprinse cu ai mei. In aprilie 2008 am ramas insarcinata. Eu fericita, el fericit, parintii lui de asemenea, urma sa le spunem parintilor mei. Ne-am dus la o sala de net si le-am spus vestea cea MARE. La inceput au fost surprinsi, dupa aceea ne-au spus aa fie intr-un ceas bun. Dupa o saptamana m-a sunat mama si m-a intrebat daca pot sa avortez, dar sa trecem peste asta..
Nu am avortat, a venit luna august si am revenit in Romania. Am fost la al doilea eco si ne-a spus ca este un baiat sanatos. Mare bucurie, am spus la toata lumea. In seara aceea Ionut, sotul meu, m-a cerut in casatorie pe baza unei glume citez” daca nu era baiat nu iti cumparam inel” Au ras toti.
Dupa alte 4 luni apare pe lume Matei Ionut, mai precis pe 10 ianuarie 2009.
Tatal lui l-a vazut pe 11 ianuarie, noaptea la 1, pe furis, caci asa se vad acum bebeii in Vaslui. Cate emotii a avut nu va pot descrie, va zic doar ca daca vroiam sa il bat, ii dadeam un pumn si cadea jos. Cand l-am adus acasa, tati a plans.
Aceasta este povestea mea, o poveste cu un final fericit.
otelita2002, membru NN