Ne punem de multe ori problema, in educatia copiilor nostri, de a gasi cele mai bune metode pentru a le forma comportamente bune, frumoase, pozitive, fara a folosi in acest sens mijloace de constrangere sau agresive. Ne confruntam, de asemenea, nu de putine ori cu comportamente indezirabile, asa-zis “rele”, pe care uneori nu stim exact cum sa le gestionam.

Vom vorbi, in cadrul acestui articol, despre rolul pe care il joaca atitudini pozitive, precum laudele si incurajarile in educatia copiilor, despre modul in care acestea modeleaza comportamentele lor, si cum anume pot fi folosite pentru a le influenta intr-un mod armonios dezvoltarea.
In primul rand, este necesar a face distinctia intre lauda si incurajare.

Incurajarea reprezinta o interventie premergatoare unei actiuni a copilului, parintele recurge la un gest sau o formula prin intermediul carora:

  • creeaza copilului convingerea ca parintele are incredere in el, ca este convins ca poate face respectivul lucru. Acesta este un aspect deosebit de important in formarea personalitatii copilului, deoarece parerea pe care parintele o are despre el contribuie in mare masura la formarea imaginii de sine. Daca mesajul transmis de parinte este unul negativ, de genul : “nu cred ca poti face asta”, “lasa ca fac eu, tu esti mic”, “nu ai voie sa incerci sa faci ceva sau sa ai initiative”, copilul va intelege ca este un incapabil si se va comporta ca atare. De multe ori parintii transmit asemenea mesaje , convinsi fiind ca intentia lor este de fapt sa protejeze copilul de esecuri sau greseli. Un esec, insa, este de multe ori mai motivant si mai educativ decat un succes obtinut facil sau obtinut prin intermediul parintelui. Prin urmare, incurajarile de genul “stiu ca poti face asta!”, “am incredere in tine ca o sa te descurci! “, etc, reflecta increderea parintelui in capacitatea copilului de a realiza lucruri si ii formeaza convingerea ca este capabil, competent, autonom si ca este in regula sa aibe initiative si sa actioneze. Chiar si in cazul in care inregistreaza un esec, copilul va sti ca este doar  un esec si va avea incredere sa incerce din nou, deoarece poate miza pe increderea parintelui;
  • creeaza copilului sentimentul de incredere in sine. Atunci cand are initiativa unei actiuni, copilul are, in mod normal, si indoieli in legatura cu posibilitatea de a o realiza. Daca insa parintele isi exprima prin incurajare suportul si increderea in copil, acesta va avea mai mult curaj si se va baza mai mult pe fortele sale pentru a duce la indeplinire ceea ce si-a propus.  In acest caz, fiecare succes inregistrat, va aduce cu sine intarirea acestei increderi si sentimentul competentei personale;
  • il motiveaza in actiunile sale. Atunci cand copilul intelege ca parintele are incredere in el, se simte motivat pentru a actiona. In acest mod el isi testeaza capacitatile, limitele, aptitudinile, invata despre sine si exploreaza lumea din jur. El stie ca orice ar intreprinde are sprijinul parintelui si acceptarea sa neconditionata, iar acestea actioneaza ca o forta motivationala.

Lauda este o interventie ulterioara unei actiuni a copilului, care are rolul:

  • de a recompensa comportamentul copilului, caz in care se foloseste imediat dupa ce copilul a avut respectivul comportament, care este precizat in formula de lauda: “Bravo, ai aranjat foarte frumos jucariile!”, “Este minunat acest desen, ai imbinat foarte frumos culorile!”, “Sunt mandru de tine, ai fost foarte respectuos, ai salutat pe toata lumea/ai multumit pentru cadou!”. Acest gen de lauda se foloseste mai ales atunci cand dorim corectarea sau intarirea unui comportament al copilului. Dupa ce stabilim comportamentul care se doreste a fi intarit, intervenim de cate ori acesta apare si il recompensam printr-o formula de lauda, care evoca cat mai précis ce anume recompensam. Prin aceste intariri, copilul va observa ca de cate ori are comportamentul corect obtine atentia parintelui intr-un mod pozitiv, fapt care va mari frecventa respectivului comportament.
  • de a creste increderea in sine a copilului. Pentru aceasta lauda trebuie intotdeauna sa fie realista, deoarece in caz contrar, va avea un efect invers. Daca ii spunem copilului: “tu esti cel mai destept din clasa!”, iar el va constata, in mod obiectiv, la scoala, ca nu este asa, se va descuraja si isi va pierde increderea in parinte, considerand ca este mintit.Daca insa, este laudat pe buna dreptate pentru rezultatele obtinute ca urmare a muncii depuse, el va sti ca parintele observa si apreciaza ceea ce face, lucru care ii va da incredere in fortele proprii. In acest scop, lauda si incurajarea se pot combina: “ Bravo, ai colorat foarte frumos acest desen, sunt convinsa ca poti trece la unul mai complicat, pentru ca te vei descurca foarte bine!”
  • de a directiona copilul in formarea unor comportamente corecte. De multe ori, parintii observa cu usurinta ce anume a facut gresit copilul, si in evaluarea lor speculeaza aspectele critice . De aceea, in loc de “Uite ce mizerie ai facut in camera!”, ei pot spune “Te-ai jucat foarte frumos acest joc, ce-ar fi sa strangem acum jucariile?”, sau in loc de “Tu niciodata nu imparti jucariile cu alti copii”, pot spune “Te joci foarte frumos cu masinutele, ce ar fi sa inviti pe cineva sa se joace cu tine?”. In felul acesta copilul va sti ca este apreciat pentru calitatile sale, si nu criticat pentru ceea ce nu face. El va fi mai dispus sa urmeze indemnurile parintelui, stiind ca acesta are incredere in el si il va lauda de cate ori reuseste ceva. Critica permanenta are rolul de a-l descuraja, iar descurajarea este principala cauza generatoare de comportamente problema.

Ca adulti, ne simtitm intotdeauna bine cand cineva ne apreciaza si ne lauda pentru ceva ce suntem sau am facut. Avem, in acelasi timp, si instanta critica necesara pentru a stabili daca ceea ce ni se spune este sau nu conform cu realitatea. Ne putem da seama foarte usor daca aprecierea pe care o primim este una realista, o recunoastere a unui merit, sau este un instrument de manipulare. In aceeasi masura, este bine sa nu subestimam capacitatea copilului de a intui daca suntem sinceri in ceea ce ii spunem, sau il mintim. Indiferent ca vrem sa recompensam copilul, sa ii formam un comportament sau sa ii dam incredere in sine, este indicat ca intotdeauna sa fim sinceri si sa apreciem in mod real calitatile si faptele pentru care il laudam, sa ii demonstram in mod real ca avem incredere in el, deoarece in caz contrar, se va simti dezamagit si isi va pierde increderea in noi.

Un articol din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”