A fost o data ca niciodata, un baiat si o fata, care isi doreau tare mult un copil. Dupa un timp dorinta lor s-a implinit, si aveau sa devina parinti! Dupa 9 luni de temeri, griji si stres, provocate de teama unei alte pierderi de sarcina, a sosit si momentul mult asteptat! Fata, devenita acum femeie, a adus pe lume, in data de 17.01.2007, un ingeras dolofan, cu pielea alba ca laptele, parul balai ca spicul graului si cu ochii albastri, ca marea. A fost botezat, Alexandru-Calin. Vremea trecea, iar bebe crestea vazand cu ochii. Parintii erau fascinati de mica mogaldeata, de cum a trecut prin diferitele etape de dezvoltare: de la un zambet timid la un ras in hohote, de la gangurit la cuvinte cu sens, de la statul pe burtica pana la mersul de-a busilea si in sfarsit cand a facut primii pasi! Ce mai aventura! Ca sa nu mai vorbim de primele lui cuvinte, cuvintele mult asteptate: mama si tata!.
La cele 19 lunite pe care le are, stie sa faca o multime de lucruri: stie sa danseze, stie sa deseneze (face niste linii superbe) J, un adevarat Picasso, spune “mesi” (adica merci) atunci cand primeste ceva, stie sa pape singur, stie cum face vaca, cocosul, gaina, puiul, calul, cucu, cainele, pisica, gasca, ceasul, masina, motocicleta, aspiratorul, stie unde-i sunt urechile, nasul, ochii, gura, parul, buricul, etc. A ajuns chiar sa deosebeasca cainele de pisica….cu ceva vreme in urma toti cainii erau pisici si toate pisicile…..erau pisici, ce credeati? J Stie sa pronunte si cateva cuvinte, cam 100 la numar, ca: mama, tata, mami, tati, mamaie, tataie, pisi, ars (zice atunci cand se loveste), taci, bebe, pui, ham-ham, aoleu, alo, pa-pa, api (adica inpoi), ino (in loc de vino), Ana sau Nana (in loc de Oana, cum o cheama pe matusa lui), na-na, aide (adica haide), nu e, unde e, nu ma e (in loc de nu mai e), caile (adica cheile), baie…..si multe altele. Stie sa faca analogii si sa repete cifrele de la 1 la 10.
Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea….asa cum este ea!
Membru NN:”dannyella”