Sindromul Tourette este o afectiune neurologica care il face pe cel bolnav sa scoata sunete sau sa faca miscari neobisnuite asupra carora nu are niciun control. De exemplu, el poate sa clipeasca in mod repetat, sa ridice din umeri sau sa dea din cap fara sa vrea. In cazuri rare, bolnavii de sindrom Tourette striga cuvinte obsecene.
Boala apare mai des la baieti decat la fetite si de obicei, dispare pe masura ce copilul creste. El va putea sa duca o viata normala si e posibil nici sa nu aiba nevoie de tratament daca simptomele nu il deranjeaza excesiv.
Simptomele
Simptomele pot varia de la usoare la foarte grave si cel mai cunoscut dintre ele este ticul. De obicei primul semn al bolii este un tic facial, cum ar fi clipitul, dar in timp pot sa apara si altele. Gama de ticuri posibile este foarte variata si nu exista cazuri identice.
Ticurile pot fi verbale sau motorii si se pot clasifica in doua grupe:
Ticurile simple sunt scurte, repetitive, neasteptate si implica un numar mic de muschi.
Ticurile complexe sunt tipare de miscare distincte si coordonate care implica mai multe grupuri de muschi.
Iata care sunt cele mai comune ticuri in sindromul Tourette:
Ticuri motorii simple:
- Clipeste
- “Smuceste” din cap
- Atinge alte persoane
- Ridica din umeri
- Misca ochii
- Face gesturi obscene
- Indoaie degetele
- Scoate limba
Ticuri motorii complexe:
- Isi atinge nasul
- Atinge alte persoane
- Miroase obiecte
- Face gesturi obscene
- Sare
Ticuri verbale simple:
- Sughita
- Striga
- Isi drege vocea
- Imita latratul unui caine
Ticuri verbale complexe:
- Spune cuvinte obscene
- Foloseste intonatii diferite
- Repeta cuvintele altora
Ticurile pot sa varieze ca si tip, frecventa sau gravitate de-a lungul timpului, la acelasi bolnav. Ele pot sa devina mai dese si mai grave in perioadele de anxietate, oboseala, stres, boala, convalescenta, excitabilitate. Pot sa para chiar si in somn. La inceput, copilul poate sa aiba simptome senzoriale. Este vorba de asa numita “necesitate premonitorie”. El simnte nevoia sa faca o anumita miscare, nevoie care creste progresiv pana cand devine irezistibila si pentru a se elibera, trebuie sa realizeze ticul.
De-a lungul timpului pot sa paara ticuri noi. Simptomele bolii ating apogeul in adolescenta si de obicei scad in intensitate la varsta adulta.
Cu un anumit efort si prin concentrare intensa unii bolnavi pot sa se abtina de la realizarea ticurilor, cel putin pana cand gasesc un loc retras in care sa se manifeste, dar asta necesita exercitiu si se poate realiza in timp.
Nu se cunosc cauzele exacte ale sindromului Tourette si nu exista nicio modalitate de a preveni aparitia lui. Probabil ca este o combinatie intre mostenirea genetica si influenta mediului in care creste copilul. Exista mai multe teorii legate de cauzele bolii. Unii specialisti spun ca boala este mostenita, fara a sti insa detalii. Altii dau vina pe legaturile chimice anormale de la nivelul creierului, iar altii pe infectii. Ca factori de risc au fost identificati existenta sindromului in familie si nasterea prematura.
Simptomele sindromului Tourette apar aproape intotdeauna in copilarie, de obicei intre sapte si zece ani. Ticurile motorii apar inaintea celor verbale. In functie de gravitate, simptomele pot fi observate prima data de parinti sau de copilul insusi.
Multii copii au anumite ticuri timp de cateva saptamani sau luni, apoi miscarile dispar de la sine. Asta nu inseamna ca orice tic este semn al sindromului Tourette, totusi ele trebuie sa ridice un semn de intrebare si sa grabeasca vizita la medic. Oricand apare un comportament ciudat la copil este important controlul medical care va identifica sursa sau cel putin va exclude bolile grave.
Nu exista analize specifice pentru sindromul Tourette, insa medicii se pot baza pe istoricul simptomelor in punerea unui diagnostic.
Exista anumite criterii in functie de care copilul cu comportament ciudat poate sa fie suspect de sindrom Tourette. Un copil poate fi bolnav daca:
- Are atat ticuri motorii cat si verbale
- Ticurile apar de mai multe ori pe zi, aproape in fiecare zi sau cu intermitente, timp de mai mult de un an. Nu exista perioada de pauza mai mare de trei luni.
- Simptomele apar pentru prima data inainte de 18 ani.
- Simptomele nu sunt provocate de medicamente, alte substante sau alte afectiuni medicale.
Diagnosticul poate sa fie adesea pus cu intarziere pentru ca parintii si medicii nu cunosc simptomele sau pentru ca simptomele pot semana cu cele ale altor boli. De exemplu, clipitul des, care este unul dintre primele ticuri aparute, poate fi pus pe seama unei probleme oculare.
Persoanele cu sindrom Tourette duc de obicei o viata normala, sanatoasa, activa si fericita. Complicatiile pe care le poate da boala sunt in mare parte de natura psihologica, caci afceteaza imaginea de sine, relatile sociale, viata profesionala. Nu este exclus, ca pe langa Tourette, copilul bolnavul sa mai aiba si alte probleme: ADHD, boala obsesiv-compulsiva, depresii.
Desi nu exista niciun tratament pentru sindromul Tourette, sunt solutii pentru a controla ticurile si a face mai usoare complicatiile de ordin psihologic. Exista medicamente – antipsihotice, antidepresive, stimulante – care pot sa ajute la controlarea simptomelor, dar nu le vor elimina complet. Mai mult, este posibil ca efectele secundare ale medicatiei sa fie mai importante decat beneficiile. Atunci cand ticurile sunt usoare nu se prescriu medicamente. Psihoterapia s-a dovedit de multe ori foarte eficienta. Cu ajutorul terapeutului, copilul poate sa lupte cu ADHD, obsesiile, depresia si celelalte complicatii, dar poate invata de asemenea sa isi controleze ticurile prin puterea vointei.
In cazurile grave de Tourette, cand ticurile il impiedica pe bolnav sa duca o viata normala poate sa ajute o interventie numita stimulare profunda a creierului. In creier se implanteaza un neurostimulator care transmite impulsuri acelor parti ale creierului ce conmtroleaza miscarile.
Poate cea mai grava parte a sindromului este faptul ca apare in copilarie, o perioada in care individul este vulnerabil si poate deveni usor tinta ironiilor si a glumelor. Imaginea de sine si relatiile sociale pot fi grav efectate si de aceea, aici este partea la care trebuie lucrat cel mai mult. Mersul la scoala, o activitate normala pentru copiii sanatosi, poate sa devina o corvoada pentru cei cu sindrom Tourette. Dragostea parintilor si diplomatia celor din jur sunt esentiale pentru dezvoltarea psihologica normala a copilului. El trebuie sa aiba un hobby, sa fie implicat in activitati care sa-i distraga atentia si sa-l tina ocupat.
Un articol din Campania de Informare: „Parinte de nota 10 (zece)”