– Mami, ce este sufletul?
– Sufletul o potecuþã spre cer,
un drum fãrã pietricele pentru înapoi,
dar cu fântâni misterioase
la fiecare alt pas,
e apa vie cu care buzele arse
povestitorul ºi le rãcoreºte
ºi-ºi drege, tulburat, ecoul
din glas
Umbra legãnatã de vânt
a pãsãrii încremenite,
de o vrãjitoare, în zbor,
e taina închisã în coaja unui copac,
sâmburele de speranþã
al fructului sãu pieritor
Sufletul e parfumul neasemuit
de care nici chiar prinþesa florilor
nu se crede capabilã,
cãptuºeala catifelatã a petalelor
ce-i alcãtuiesc, destul de aspru,
veºmântul,
e, fetiþa mea,
comoara de frumuseþe ºi de candoare
pe dinãuntru