Doi curcani cam înfoiaþi
ªi la gât purtând mãrgele,
Pãreau tare-ngrijoraþi
Sã rãmânã fãrã ele.
Cã se ºtie la curcani
ªirul de mãrgele þine,
Neamul þanþos peste ani
Cine-i vede, sã se mire!
Astfel cã punând mãlai
De mâncare, în ulcele,
Am rãmas fãrã de grai
Când vãzui aºa mãrgele.
Ce mai salbã minunatã!
Gândul meu departe zboarã,
Cã nici eu care sunt fatã
N-am aºa podoabã rarã.
Sâc în ciudã le-am strigat!
ªi îi vãd cum dintr-o datã,
Ei în pene s-au umflat
ªi pe limba lor mã ceartã.
N-are rost sã-i întãrât
Singurã, tot eu îmi zic,
C-au margele ei la gât
ªi cu ele-s tare ºic!