Iarna. Fulgii podidesc
Cerul, ca niºte noiþe.
Stâlpii-n drum se-mpodobesc,
Toþi, cu albe cãciuliþe.

Grâul ca sã nu se strice
Sub a gerului pojghiþã,
Neaua i-a-mbrãcat cu grijã
Tot o albã cãciuliþã.

Nu-s în luncã flori de loc;
Nu mai are lunca salbã.
Are-n schimb un alb cojoc
ªi o cãciuliþã albã.

Sub zãpadã-i cald ºi bine;
Grâu-ºi are odãiþa.
ªi, când primãvara vine,
Se topeºte cãciuliþa.

La oraº, a nins oleacã-
Neaua-i doar cât o ºuviþã.
Oana noastrã îºi îmbracã
Albã, moale, cãciuliþã.

ªi când iese pe portiþã
ªi aleargã-apoi pe stradã,
Capul ei cu cãciuliþã
Pare-un bulgãr de zãpadã.